BLOG

Traumele părinților sau bunicilor afectează calitatea vieții copiilor/nepoților adulți?


În ultimele decenii, cercetările au confirmat că experiențele stresante, traumatice ale părinților pot influența următoarele generații prin mai multe căi.


Un tip de influențele asupra descendenților e de natură psihică, comportamentală, și provine din modul cum s-au comportat părinții cu copiii, acei părinți care au trecut, anterior apariției copiilor, prin experiențe aversive, cum ar fi războiul, foamete, relocări forțate, accidente, moarte violentă a celor apropiați sau alte evenimente traumatizante.


Dar există și un alt tip de influență, de natură biologică, epigentică, adică modificări la descendenți, de activare, inactivare a a unor gene ca urmare a experienței traumatice trăite de părinți.


O serie de cercetări au arătat că la persoanele care au suferit deja traume, sunt deja predispuse la apariția tulburarii de stres posttraumatic (in engl PTSD) pentru alte evenimente stresante pentru că sistemele lor de stres au fost sensibilizate, nivelurile de cortizol scăzând- dar crescând răspunsul lor la adrenalină la evenimentele stresante ulterioare și astfel sunt predispuși la apariția PTSD.


În studiile făcute pe familii cu părinți care au trecut prin razboi sau atacuri teroriste, s-a observat că la copiii adulți există modificări genetice ca și cum copiii ar fi trecut prin acele experiențe traumatice, deși doar părinții lor au trăit experiențe traumatice. S-a observat ca este un efect independent de mama care a avut sau nu PTSD atunci când a fost evenimentul traumatic, ceea ce sugerează că # trauma poate afecta materialul reproductiv a mamei cu decenii înainte ca copiii ei să fie concepuți sau în timp ce ea însăși era copil. #


În cercetările făcute pe șoareci care au dezvoltat o teama (indusă) de mirosul de floare de cireș, descendenții masculi ai părinților traumatizați au demonstrat o teamă similară față de florile de cireș - precum și modificările biologice epigenetice ale creierului și spermei lor - fără a fi expuși la șoc. Aceste efecte au fost transmise timp de două generații.

#Cu alte cuvinte, lecția pe care a învățat-o bunicul șoarece, că parfumul de floare de cireș înseamnă pericol, a fost transmisă fiului și nepotului său.#


Implicațiile acestor descoperiri pot părea îngrozitoare, sugerând că trauma parentală predispune descendenții să fie vulnerabili din punct de vedere a sănătății mintale. Dar există unele dovezi că răspunsul epigenetic poate servi ca o adaptare care ar putea ajuta copiii părinților traumatizați să facă față aversităților similare.


Influențele epigenetice pot reprezenta încercările corpului de a pregăti descendenții pentru provocări similare cu cele întâlnite de părinții lor. Pe măsură ce circumstanțele se schimbă, beneficiile acestor modificări genetice pot scădea sau chiar pot crea vulnerabilități în individ. Avantajul de supraviețuire al acestei forme de transmitere intergenerațională depinde în mare parte de mediul întâlnit de descendenții înșiși.


Dacă răspunsul părinților la mediul aversiv a determinat apariția unor vulnerabilități la copii (devenind vulnerabilitate prin faptul că descendenții nu se mai află în acele situații aversive și răspunsul lor e adaptat unui trecut și nu unui prezent), atunci cum pot urmașii să nu mai aibă această vulnerabilitate?


Pe scurt, da. Cercetări similare au confirmat că vindecarea traumelor se reflectă și în schimbarea epigenetică. Astfel, s-a demonstrat că veteranii de război cu PTSD care au beneficiat de psihoterapie au prezentat modificări genetice care îi fereau de vulnerabilitatea apariției tulburarilor mentale. Iar, cercetătorii Dias și Ressler și-au recondiționat șoarecii pentru a-și pierde frica de florile de cireș; urmașii concepuți după acest „tratament” nu au avut alterarea epigenetică a parfumului florii de cireș și nici nu se temeau de miros.




Concluzia: În familiile în care au existat diverse traume (și mai toți bunicii noștri au trecut prin foamete sau război), vindecare conștient făcută, face ca efectul traumatic să dispară și să nu mai fie transmis la generațiile următoare.



A trăi cu adevărat în prezent înseamnă să-ți vindeci trecutul.



PS. Dacă vrei să afli ce teme transgeneraționale se reflectă în tine sau dacă știi că în familia ta, generațiile anterioare au trecut prin experiențe traumatice, atunci te invit să discutăm și să descâlcim aceste fire transgeneraționale care te pot ține în loc.


Psih. Simona Bordeanu

0758 583 495

https://www.facebook.com/psihologsimonabordeanu


Sursa: https://www.scientificamerican.com/article/how-parents-rsquo-trauma-leaves-biological-traces-in-children/

18 views